sâmbătă, 30 aprilie 2011

Franturi blocate

Atat de goala incat gandurile nu au cuvinte, asa ca fericesc paginile cu franturi blocate.

...nu ma grabesc nici acum, dar sunt si eu om cu sentimente, poate mai sensibile decat ale tale si imi place sa stiu ce culoare si temperatura are apa in care ma scald...
...poate ca asa suntem noi sagetatorii, mai directi, gandim mai mult si cand e vorba de actiune suntem doar impulsivi sau poate difera de la caz la caz, nu ne gandim la consecinte, traim fie in prezent, fie in viitor...iar amintirile cele frumoase nu fac altceva decat sa intareasca convingerea unei "bune" decizii.
...indiferent daca voi face parte din acelasi film cu tine sau..., tu vei fi o referinta pentru viitorul meu. Esti iubire, esti tristete, este pace, dragoste, colorat si incolor, esti apa, esti infinit, esti armonie, ma voi gandi mereu cu nostalgie si iubire in suflet, ma voi multumi sa stiu ca existi si ca te-am cunoscut...si voi cauta in fiecare barbat ce va veni in viata mea bucatele din tine, pana atunci tu esti raul, fluviul, cascada, oceanul, ploaia, gheata, oglinda, esti viata... de ce? nu cunosc cuvinte care sa exemplifice de ce...pentru linistea care ma definea cand eram langa tine, pentru caldura ta si tot ce simteam cand adormeam, pentru toate povestile, pentru toate lucrurile grozave pe care le faci cu pasiune, pentru felul in care vorbesti, pentru felul in care gusti din viata, pentru...
...pentru ochii tai aproape transparenti, pentru ca esti natural si chiar spontan, pentru ca razi si raziezi bucurie, pentru ca imi pari relaxat in cursul existentei, pentru ca esti calator, pentru dragostea cu tine, pentru simtamantul "ala" pe care il aveam cand erai parte din mine,..., doream, pentru ca simteam o concordanta perfecta a emotiilor, pentru felul cum privesti, ma privesti, pentru modul in care tresari, pentru cum ma tii in brate, pentru...multe...cum..., pentru ambitiile tale sau idealuri.
...dar poate numai eu.

...am inceput nu doar sa vad, si nu, nu vreau sa cred ca tarziu are vreo conotatie in franturile blocate.
Acum privesc!

miercuri, 20 aprilie 2011

O abordare dulce

Inainte de sarbatori toata lumea se invarte haotic prin magazine, cauta sa isi umple frigiderele pentru masa festiva care va avea loc. Sigur ca asta e un detaliu pe cat de real, pe atat de romanesc, dar asa se intampla, astea sunt prioritatile, sa se faca curatenie in casa si sa fie mancare multa.

Tu nu ai fost unul dintre ei, nu aveai un carucior atat de mare, probabil ca esti singur sau probabil altcineva se va preocupa de gatit si musafiri, la tine in familie. Cert e ca ai vrut sa ma agati. Ce fel suna?!? Ai venit cu doua ciocolate la mine, in timp ca alegeam un vin (adica eu cu vinul, tu cu ciocolata - nu suna rau pana acum..hahah)  si m-ai nimerit, ambele erau pe gustul meu, ti-am raspuns care imi place mai mult dintre cele doua, apoi m-ai invitat sa bem o cafea, dupa ce terminam de facut cumparaturile. Aproximativ doua secunde a gandit mintea mea nedumerita de context, pentru a-ti raspunde. Sincera sa fiu, daca simteam o sclipire in ochii tai, acceptam, nu pentru modul inedit in care m-ai abordat, ci pentru faptul ca te-ai prezentat cu doua ciocolate pe gustul meu, m-ai nimerit, ce sa mai... 

Poate e o metoda care functioneaza, poate e o metoda pe care ai mai folosit-o sau nu, insa nimeni nu m-a abordat pana acum cu o metoda atat de dulce, asta m-a facut sa zambesc si sa ignor si mai mult aglomeratia si traficul de carucioare. 

Intamplarea a facut sa uit sa cumpar ceva, iar dupa ce mi-am lasat cumparaturile in masina, m-am intors in magazin. Probabil ca nu a fost o simpla intamplare, poate in gandul tau, iti doreai foarte mult sa ma reintalnesti si poate si gandul meu la cele doua ciocolate negre, a facut sa ne aduca impreuna din nou, intr-un timp atat de scurt.

Mi-ai spus ca esti medic si unde te gasesc, daca ma razgandesc. ...Ai fost politicos, m-ai facut sa inteleg  ca nu intentionezi mai mult decat iti permit si m-ai rugat sa primesc ciocolata pe care o cumparasei, dupa ce eu am ales-o. Am acceptat-o. Dragut din partea ta. Poate data viitoare vei intreba pe cineva care va simti o sclipire in ochii tai. Sper sa salvezi cat mai multe vieti!

Sclipirea pe care o vad este in ochii altui barbat!

Urmeaza invitatia la o inghetata, abia astept!

joi, 14 aprilie 2011

Demonul meu si mine

Scotocind in liniste,
Sunt un demon cand sangele se scurge prin trestii prea tinere, poate prea tinere pentru euforia mea.
De mult stiu curtenitorul somnoros care, in plina zi, cautand instinctiv, isi lasa capul usor sa atinga pe pantece, sa puna capul cat mai comod, sa-i fie goana, sa-i fie potop, sa-i fie ireal, liniste!
Un confort cautat de omenire prin fenomenele psihice ale constiintei, deruland cu spaima inainte.
Stau si nu spun nimic, stau.
Vise am, nu am.
Asist pentru pustia bucurie de a fi prezent.
Clocotul asta zapacit ma gadila perpetuu, coboara, urca, se stabilizeaza la anumite nivele ale sensurilor neintelese, necontrolate, care mi-au distrus si frica si m-au stapanit cu totul.
Am incercat sa fug, apoi am vrut chiar sa-l subjug, sa detin controlul curtenitorului insetat poate de viata si mai putin de somn acum.
Nu cedez, nu e o maniera de-a mea sa ma dau la o parte, nu aici.
Pot sa nu il ascult, sa il ignor, sa il tolerez, pana la urma ma obisnuiesc cu el, nu il condamn deloc, chiar ma hotarasc ca e parte din mine, impreuna cu el simt linistea intunericul, iar lipsa lui m-ar marca.
O constructie se inalta din jocuri de semne care-ti condimenteaza restul cotidian ordinar.
Exista.
Da.
Premiul.
Mai e si salcia veche pe marginea statorniciei tale si nu obosesc deloc sa urmaresc spectrul scanteietor care se tot intoarce din obscuritatea ta.
In nesomn se arata un fel de aureola deloc comuna, aproape ca nu apartine cuiva, dar te prinde uluitor, cand vreau... faci valuri, dansez in vant.
Si apare visul asta deconcertant care ma duce cu gandul la o vointa ratacita printre fire de iarba mai vie ca apa si-mi propune o fericire calma, dar violenta in acelasi timp, ucigatoare de eu, nu de mine...



luni, 4 aprilie 2011

Primarie, politie si disco-bar rosu carmin sau fucsia?

Mi-am gasit putin timp sa va arat si voua ce minunatii exista in localitatea Lumina, din Constanta. 

Am fost astazi in Lumina ca sa platesc niste taxe, fix la primarie. Stiam unde se afla institutia aceasta, dar chiar daca nu as fi stiut nu aveam cum sa trec pe langa ea si sa nu o observ, mai mult decat atat s-a facut lumina in fata ochilor si m-a izbit atat de tare incat mi-a intrat in cap ca tara asta este locuita de oameni cu tigla rosie pe case si ferestre albastre. 

In mod indiferent ar trebui sa nu imi bat capul, sa imi vad de viata mea, iar universul meu sa fie limitat, facand abstractie de ceea ce ma inconjoara. Sa nu imi pese atunci cand ies din casa de ceea ce vad, pana la urma ochii sunt pentru lucruri mai serioase, poate pentru a privi alti ochi si a vedea sufletul, pe care oricum nu il vedem... In fine, primarie rosu carmin sau fucsia, asemenea si politia si disco-barul, o culoare moderna. Daca primarul expune un asa exemplu, ce pretentii sa mai aveam de la cetateni? Nu mai avem. Si nici casele lor oranj nu ne mai deranjeaza deloc, aproape ca sunt albe, in comparatie cu acest rosu. 

Am pozat primaria, cu telefonul mobil si la fel si un tomberon de gunoi pus la vanzare intre doua glastre din ciment de flori. Apoi m-am urcat in masina si mi-am vazut de drum. Interesant este ca in oglinda retrovizoare mi-au aparut doi indivizi bine imbracati in fata primariei si ba se uitau la mine, ba la tomberon. Nu stiu ce sa spun...Atunci nu mai spun nimic. 



  

  Aspect ingrijit, nimic de spus.
  Mie imi plac culorie, lumea e frumoasa colorata, dar asa Nu.