sâmbătă, 5 mai 2012

"Farmecul" nopții

În timp ce un bărbat alb își ajuta prietenul negru să înghită cartofi prăjiți de la Buger King, un tip norvegian, târându-și bicicleta probabil furată, căuta printre rosturile pietrelor cubice resturi pierdute de drug dealers, iar la câțiva metri în josul pietonalei, un puști cumpăra, în schimbul a 50 de coroane, o revistă de la un dependent de heroină cu legitimație pe care statul îl ține în viață, dar îl pune totuși să muncească, vinde ceva. La câțiva metri în susul străzii, în fața unui magazin, discuția cu un bărbat mi-a fost întreruptă de două persoane, un el și o ea, ambii dependenți de heroină fără legitimație care ne-au întrebat "do you need something?", prezentând oferta: "heroin, hashish, speed?". Pe oamenii ăștia îi cunoști de la distanță, abia își duc corpul atrofiat după ei, iar trăsăturile feței aduc cu ale unui zombi. Toată marfa putea fi încercată pe loc. La colțul străzii, cam la zece pași distanță, fetele strigau cu buzele țuguiate "hey baby". Toate astea se desfășurau pe ritmurile piesei care mi-a zgâriat timpanul de luni de zile, al cărui refren nici nu știu dacă semnifică vreun prenume sau o fi însemnând ceva "Nosa, Nosa". Iar cu vreo 5 minute după scena asta, poliția călare patrula elegant, animalele relaxându-și intestinele pe pietonală.